E toamnă…privind în depărtare pe ferestrele mari ale casei, pădurea pare un covor mare, cu modele frumos colorate ce strălucesc în bătaia soarelui… La cea mai mică adiere a vântului frunzele cad ușor una câte una, acoperind pământul. Realizez acum în timp ce scriu că în cei 30 de ani împliniți rare au fost momentele în care am văzut frumusețea toamnei… Dar toate au timpul lor… Priveliștea minunată mă inspiră să împărtășesc cu voi despre proiectul la care lucrăm.

Nu am locuit dintotdeauna la sat și nici nu am făcut agricultură din generație în generație, dar am iubit natura de când mă știu, am adorat florile și am cumpărat mereu de la producătorii autohtoni, fructele și legumele de la ei aveau întotdeauna un gust diferit. Se spune că dacă îți asculți sufletul nu ai cum să dai greș. Astfel am făcut și noi. Gândurile mele se învârteau în jurul întrebării „cum ar fi dacă într-o lume din ce în ce mai nesigură, ai putea crea ceva sigur, sustenabil și sănătos pentru tine și cei dragi?”

Astfel cu mic cu mare ne-am așezat într-un sat de munte din județul Bihor cu gândul sa ne cultivăm singuri hrana proprie.

Terenul cumpărat se întindea pe o suprafață de aproximativ 14 ha așa că am hotărât sa încercăm aprobarea unui proiect european.

Ideea de a cultiva zmeură și alune a fost aproape instantă datorită poziție geografice a satului în care ne aflăm.

Așa că iată-ne cu un proiect aprobat iar aventura abia de aici începe.

Sper că v-am făcut curioși pentru că urmează să dezvolt aici atât provocările dar și binecuvântările pe care le-am întâmpinat…așa că…pe curând…

Autor: Oana G.